Lori Blefaroplastia este cunoscută în special ca o intervenție pentru întinerirea privirii, însă rolul ei nu este exclusiv estetic. În anumite situații, excesul de piele de la nivelul pleoapelor poate îngreuna deschiderea ochilor și poate ajunge chiar să limiteze parțial câmpul vizual.
Înainte de a decide operația trebuie însă stabilită cauza aspectului de „pleoapă căzută”. Uneori problema nu este excesul de piele, ci poziția sprâncenelor sau o ptoză palpebrală, explică medicul dermatolog Mihaela Leventer.
Când blefaroplastia nu mai are doar un rol estetic
Pielea pleoapelor își pierde treptat elasticitatea, iar în jurul ochilor pot deveni mai vizibile depozitele de grăsime. Aceste schimbări pot face privirea să pară obosită sau îmbătrânită fără să afecteze vederea.
Există însă și cazuri în care pielea pleoapei superioare ajunge peste gene, ochii obosesc mai repede sau vederea în sus și lateral este limitată. Un alt indiciu este obiceiul de a ridica frecvent sprâncenele și de a încreți fruntea pentru a vedea mai bine.
Sprânceana coborâtă poate crea impresia unei pleoape lăsate
Un aspect important înaintea intervenției este evaluarea întregii zone din jurul ochilor. O sprânceană care a coborât în timp poate împinge țesuturile în jos și poate crea impresia că există foarte multă piele în exces pe pleoapă.
Într-o asemenea situație, simpla blefaroplastie poate să nu ofere rezultatul dorit. Tocmai de aceea, medicul trebuie să analizeze împreună pleoapele, sprâncenele și fruntea înainte de stabilirea tratamentului.
De asemenea, excesul de piele trebuie diferențiat de ptoza palpebrală, situație în care marginea pleoapei este coborâtă. Cele două probleme pot necesita abordări chirurgicale diferite.
Nu există o vârstă standard pentru blefaroplastie
Intervenția nu este rezervată persoanelor trecute de o anumită vârstă. Potrivit medicului, indicația depinde de anatomie, predispoziția genetică, calitatea pielii și modificările apărute în timp.
Unele persoane pot avea pleoape grele sau pungi sub ochi încă de la 30-40 de ani, inclusiv din cauze ereditare. Dacă problema este evidentă și deranjantă, această vârstă nu este neapărat prea mică pentru intervenție.
„Pungile” de sub ochi nu au întotdeauna aceeași cauză
Și aspectul umflat al pleoapelor inferioare trebuie analizat individual. Uneori sunt mai evidente compartimentele de grăsime din jurul ochilor, în timp ce în alte cazuri predomină pielea laxă.
Există și situații în care șanțul lacrimal, adică depresiunea dintre pleoapă și obraz, creează prin umbre impresia unor pungi mai pronunțate.
Din acest motiv, blefaroplastia modernă nu presupune automat îndepărtarea grăsimii. În funcție de anatomia pacientului, aceasta poate fi păstrată sau repoziționată pentru un rezultat mai natural.
Ce trebuie verificat înainte de operație
Nu toate persoanele care își doresc blefaroplastie sunt automat candidate potrivite. Înaintea intervenției trebuie evaluate eventualele boli oculare, sindromul de ochi uscat, afecțiunile tiroidei cu manifestări oculare, problemele de coagulare și hipertensiunea necontrolată.
Medicul trebuie informat și despre medicamentele și suplimentele administrate, în special cele care influențează coagularea sângelui. Aceste tratamente nu trebuie întrerupte din proprie inițiativă înaintea operației.
Ce este normal după blefaroplastie
În primele zile după intervenție pot apărea umflături, vânătăi, lăcrimare, uscăciune oculară și senzație de tensiune. Cele două pleoape se pot vindeca în ritmuri diferite, astfel că o anumită asimetrie temporară nu este neobișnuită.
În schimb, durerea oculară intensă sau apărută brusc, modificarea vederii, umflarea rapidă a unei singure părți, sângerarea importantă ori imposibilitatea de a închide ochiul necesită evaluare medicală urgentă.
Rezultatul nu oprește procesul de îmbătrânire
Blefaroplastia poate avea efecte de lungă durată, dar nu oprește schimbările naturale ale feței. Pielea, fruntea, sprâncenele și țesuturile din jurul ochilor continuă să se modifice odată cu vârsta.
Unii pacienți nu mai au nevoie de o altă intervenție, în timp ce alții pot lua în calcul o nouă corecție după 10-15 ani sau chiar mai târziu.
Prin urmare, decizia de a face o blefaroplastie nu ar trebui luată doar pentru că pleoapele par căzute. Stabilirea exactă a cauzei este esențială pentru alegerea procedurii potrivite și pentru obținerea unui rezultat care să păstreze cât mai mult expresia naturală a ochilor.
