Lori Sănătatea oaselor este adesea trecută cu vederea până în momentul în care apar durerile, fracturile sau problemele de mobilitate. Deși osteoporoza este asociată în special cu vârstele înaintate, modificările care favorizează apariția acestei afecțiuni pot începe cu mult înainte. După vârsta de 30 de ani, organismul intră treptat într-o etapă în care menținerea densității osoase devine tot mai importantă.
Specialiștii atrag atenția că alimentația, activitatea fizică și anumite obiceiuri zilnice pot influența rezistența oaselor pe termen lung. Atât femeile, cât și bărbații pot dezvolta osteoporoză, însă riscul diferă în funcție de vârstă, modificările hormonale, istoricul familial și stilul de viață.
Cum se modifică densitatea osoasă după vârsta de 30 de ani
Oasele nu sunt structuri fixe, ci țesuturi vii care se regenerează permanent. Organismul îndepărtează țesutul osos îmbătrânit și îl înlocuiește cu unul nou, printr-un proces numit remodelare osoasă.
În copilărie și adolescență, formarea de țesut osos este mai rapidă decât pierderea acestuia. Masa osoasă crește și atinge, de regulă, un nivel maxim în jurul vârstei de 20–30 de ani, deși momentul exact diferă de la o persoană la alta.
Ulterior, echilibrul dintre formarea și degradarea osului începe să se modifice. Pierderea densității osoase nu apare brusc la împlinirea vârstei de 30 de ani, ci reprezintă un proces gradual, influențat de numeroși factori.
În cazul femeilor, reducerea nivelului de estrogen după menopauză poate accelera considerabil pierderea masei osoase. Bărbații sunt și ei afectați, însă procesul este, în general, mai lent și devine mai evident odată cu înaintarea în vârstă.
Problema este că osteoporoza poate evolua mult timp fără simptome evidente. Uneori, prima manifestare este o fractură apărută în urma unei căzături ușoare sau a unui traumatism care, în mod normal, nu ar fi provocat o asemenea leziune.
Calciul și vitamina D sunt esențiale pentru rezistența oaselor
Alimentația joacă un rol important în menținerea densității osoase. Calciul este unul dintre principalele minerale care intră în structura oaselor, iar un aport insuficient, menținut pe termen lung, poate afecta sănătatea sistemului osos.
Laptele, iaurtul și brânzeturile reprezintă surse cunoscute de calciu, însă mineralul poate fi obținut și din alte alimente. Legumele verzi, tofu preparat cu săruri de calciu, anumite băuturi vegetale fortificate și peștele cu oase comestibile, precum sardinele, pot contribui la aportul zilnic.
Vitamina D este la fel de importantă, deoarece ajută organismul să absoarbă calciul din alimentație. Aceasta poate fi produsă la nivelul pielii sub influența radiațiilor solare, dar se găsește și în alimente precum peștele gras, gălbenușul de ou și produsele fortificate.
Necesarul zilnic de calciu și vitamina D diferă în funcție de vârstă și de situația medicală. Suplimentele nu sunt obligatorii pentru toate persoanele și nu ar trebui administrate în doze mari fără recomandare medicală.
Un regim alimentar variat, care include suficiente proteine, fructe, legume și surse de minerale, susține atât sănătatea oaselor, cât și funcționarea musculaturii.
Mișcarea regulată ajută la prevenirea pierderii masei osoase
Activitatea fizică reprezintă una dintre cele mai eficiente metode de protejare a oaselor. Atunci când corpul este supus unui efort adecvat, sistemul osos primește stimuli care contribuie la menținerea rezistenței sale.
Mersul alert, urcatul scărilor, dansul și alergarea sunt exemple de activități în care oasele susțin greutatea corpului. Intensitatea exercițiilor trebuie adaptată vârstei, condiției fizice și eventualelor probleme de sănătate.
Antrenamentele de forță sunt la fel de importante. Exercițiile cu greutăți, benzi elastice sau propria greutate corporală ajută la dezvoltarea musculaturii și la menținerea sănătății osoase.
Pentru persoanele în vârstă, exercițiile de echilibru au un rol suplimentar, deoarece pot reduce riscul de cădere. Acest aspect este deosebit de important în cazul osteoporozei, când chiar și un traumatism minor poate provoca o fractură.
Fumatul, alcoolul și sedentarismul pot accelera fragilizarea oaselor
Stilul de viață influențează direct sănătatea sistemului osos. Fumatul este asociat cu o densitate osoasă mai redusă și cu un risc crescut de fracturi, iar consumul excesiv de alcool poate afecta atât metabolismul osos, cât și echilibrul corporal.
Sedentarismul reprezintă un alt factor de risc. Persoanele care petrec multe ore așezate și nu practică activități fizice regulate pot pierde treptat din rezistența musculară și osoasă.
Greutatea corporală foarte redusă și dietele restrictive pot contribui, de asemenea, la fragilizarea oaselor, mai ales atunci când organismul nu primește suficiente proteine, vitamine și minerale.
Riscul de osteoporoză este influențat și de factori care nu pot fi controlați complet. Istoricul familial, anumite boli endocrine și tratamentele îndelungate cu corticosteroizi pot favoriza pierderea masei osoase.
Când sunt necesare investigații pentru depistarea osteoporozei
Osteoporoza este cunoscută drept o afecțiune care poate evolua fără semne evidente. Tocmai de aceea, evaluarea riscului de fractură este importantă, în special după menopauză și la vârste înaintate.
Investigația utilizată frecvent pentru măsurarea densității minerale osoase este osteodensitometria DXA. Aceasta permite identificarea unei densități osoase reduse și ajută medicul să stabilească necesitatea unui tratament.
Totuși, persoanele sănătoase de 30 de ani, care nu prezintă factori de risc, nu au nevoie în mod obișnuit de această investigație.
Testarea poate fi recomandată mai devreme persoanelor care au suferit fracturi după traumatisme minore, celor care urmează tratamente ce afectează sănătatea oaselor sau celor care prezintă afecțiuni asociate cu pierderea densității osoase.
Pentru majoritatea adulților, protejarea oaselor începe cu obiceiuri simple, menținute constant: alimentație echilibrată, mișcare regulată, evitarea fumatului și limitarea alcoolului. Aceste măsuri nu elimină complet riscul de osteoporoză, dar pot contribui la păstrarea mobilității și la reducerea probabilității unor fracturi odată cu înaintarea în vârstă.
Sursa foto + text: csid.ro
