Lori Aplicarea câtorva picături de ulei în zona buricului este un obicei de îngrijire întâlnit în diferite culturi și readus în atenție în ultimii ani de rețelele sociale. Uleiul de ricin, cocos, susan, migdale sau muștar se numără printre variantele recomandate cel mai des. Deși aceste produse pot hidrata pielea și pot transforma masajul într-un ritual relaxant, nu există motive pentru a considera aplicarea lor pe buric o metodă de „detoxifiere” sau un tratament pentru afecțiunile interne.
Buricul este o zonă în care se pot acumula transpirație, sebum și impurități, astfel că igiena rămâne mai importantă decât alegerea unui anumit ulei. Dacă pielea este sănătoasă, aplicarea unui produs emolient poate contribui în principal la reducerea uscăciunii și la menținerea pielii catifelate.
Uleiul de ricin poate ajuta pielea uscată
Datorită consistenței sale dense, uleiul de ricin formează un strat emolient la suprafața pielii și poate fi util atunci când zona din jurul buricului este uscată. Câteva picături aplicate și masate delicat pot contribui la menținerea hidratării și elasticității pielii.
În practicile tradiționale, uleiului de ricin îi sunt atribuite și alte efecte, inclusiv asupra disconfortului abdominal. Aplicarea sa pe pielea buricului nu trebuie însă confundată cu administrarea unui tratament și nu există dovezi că această metodă ar „curăța” organismul sau organele interne.
Uleiul de cocos poate reduce senzația de uscăciune
Uleiul de cocos virgin conține acizi grași și are proprietăți emoliente, motiv pentru care este întâlnit frecvent în produsele destinate îngrijirii pielii. Aplicat local, poate diminua senzația de piele uscată și poate reduce disconfortul provocat de frecarea hainelor sau de alți factori externi.
Textura sa îl face relativ ușor de întins, iar pentru unele persoane mirosul poate contribui la caracterul relaxant al ritualului. Aceste efecte sunt însă legate de îngrijirea pielii, nu de faptul că produsul este aplicat în mod specific în buric.
Uleiul de susan oferă o senzație plăcută de căldură
Uleiul de susan este folosit de mult timp în diferite practici tradiționale de masaj. Aplicarea unei cantități mici în zona abdomenului poate oferi o senzație de căldură și relaxare, mai ales dacă produsul este încălzit foarte ușor înainte de utilizare.
Important este ca temperatura să fie verificată înainte ca uleiul să ajungă pe piele, pentru evitarea arsurilor. Masajul delicat poate fi relaxant, însă eventualul efect asupra stării generale nu trebuie interpretat ca dovadă că uleiul tratează o problemă abdominală.
Uleiul de migdale este o variantă emolientă
Uleiul de migdale dulci este apreciat pentru textura sa și pentru capacitatea de a menține pielea catifelată. Conține vitamina E și poate fi folosit ca emolient pentru pielea uscată din jurul buricului.
Aplicarea regulată poate îmbunătăți aspectul general al pielii prin hidratare. În schimb, afirmațiile potrivit cărora un astfel de ulei ar putea elimina vergeturile trebuie privite cu rezervă. Vergeturile reprezintă modificări structurale ale pielii, iar un produs hidratant poate îmbunătăți textura și aspectul acesteia, fără să le facă să dispară.
Persoanele alergice la migdale sau alte fructe cu coajă lemnoasă ar trebui să manifeste prudență înainte de utilizarea unui astfel de produs.
Uleiul de muștar poate fi prea agresiv pentru pielea sensibilă
Dintre variantele prezentate, uleiul de muștar necesită mai multă atenție. Acesta poate produce o senzație intensă de căldură și poate irita pielea sensibilă. Din acest motiv, nu este indicată aplicarea unei cantități mari direct pe piele.
Dacă este utilizat, articolul recomandă diluarea cu un ulei mai blând și efectuarea unui test pe o suprafață mică de piele înainte de aplicarea în zona buricului. Apariția usturimii, mâncărimii, roșeții sau a unei erupții reprezintă un motiv pentru îndepărtarea produsului și oprirea utilizării.
Buricul trebuie curățat înainte de aplicarea uleiului
Indiferent de produsul ales, zona trebuie să fie curată și uscată. Aplicarea unui strat consistent de ulei peste transpirație și impurități poate crea un mediu umed și ocluziv, ceea ce nu este de dorit, mai ales într-un buric profund.
Nu este necesară nici folosirea unei cantități mari. Câteva picături sunt suficiente pentru hidratarea pielii și realizarea unui masaj ușor. O cantitate mai mare nu aduce automat beneficii suplimentare.
Uleiurile nu ar trebui aplicate pe răni, piele inflamată sau zone care prezintă secreții. Dacă există durere, miros neplăcut persistent, roșeață accentuată, umflare sau secreții la nivelul buricului, problema trebuie evaluată medical.
Aplicarea uleiului pe buric nu „detoxifică” organismul
În jurul acestui obicei circulă numeroase afirmații potrivit cărora uleiul introdus în buric ar putea îmbunătăți digestia, echilibra hormonii, elimina toxinele sau trata diferite afecțiuni. Astfel de efecte nu trebuie confundate cu beneficiile obișnuite pe care un ulei emolient le poate avea asupra pielii.
Chiar articolul care prezintă această practică subliniază că aplicarea uleiului pe buric nu reprezintă un tratament medical și nu are rolul de a curăța organismul din interior. Beneficiile plauzibile sunt în principal hidratarea pielii, reducerea senzației de uscăciune și relaxarea asociată masajului.
Prin urmare, ritualul poate fi păstrat ca o formă de îngrijire personală atunci când pielea îl tolerează, dar simptome precum durerile abdominale persistente, modificările digestive sau inflamația nu ar trebui tratate prin simpla aplicare a unui ulei în buric. În asemenea situații, cauza trebuie identificată medical.
Sursa foto + text: csid.ro
